Luni – zi de frecat menta

Azi am stat acasa si am frecat menta, pentru ca m-a durut maseaua.

Mi-am recitit blogul. Daca nu ar fi al meu si l-as citi pentru prima data as zice ca e al unui copil rasfatat, emo trist, fara pic de speranta in ceea ce priveste viziunea viitorului. Dar FUCK[!] nu e asa. Sau cel putin mi se pare ca as putea solutiona mai repede problemele de atunci in comparatie cu problemele de acum. La care chiar nu gasesc solutii. Defapt nu sunt chiar probleme, ca stau asa si ma gandesc la un adult si la problemele lui care sunt cu adevarat probleme si  nu se compara cu mine si cu “problemele” mele. Niste chestii caracteristice varstei.

Noapte buna. Va iubesc.

Cotidian

M-am trezit la 11 am plecat la scoala. Am venit iar de la scoala. Am dat doua teste and everything was alright. Am fost in parc si la fast food. Intelegeti de la il numesc cotidian? M-am saturat fratee, aceleasi lucruri in fiecare zi. Vreau si eu lucruri noi, experiente noi, ceva nostim, caterinca fratee. Dar cu cine? Ca n-ai. Insa ma consider norocoasa. Ca unii sunt si mai prosti ca mine, si iau viata in serios.

In orasul asta pur si simplu nu ai ocupatie. Stai asa.. ca prostul si pierzi timpul.  Numar zilele pana la week-end. Vine Diana.

M-am plictisit scriind. Pa.

Incercarea prin care se masoara un om

Niste cunostinte care devin mai apoi oameni care te cunosc si care te iubesc.  Oameni cu care vorbesti, cu care iti pastrezi secretele, cu care razi, cu care glumesti. Parte din viata.

Dupa un timp realizezi ca esti nimic fara ei. Ca iti infrumuseteaza zilele, ca te fac sa zambesti. De aceea e greu sa admiti ca ai pierdut unul. E greu sa intelegi ca ieri va zambeati, ieseati in parc impreuna si azi nu va vorbiti sau va priviti cu ura. Poate ura de cele mai multe ori nu vine din suflet dar pe moment doare, si nimic nu schimba asta dupa.

Si probabil va impacati.. dar va certati iar, si nu ajungeti niciunde. Toti vor sa aiba ultimul cuvant de aceea se continua. Si la fiecare cearta sa mai adauga ceva, si se tine cont si de cea trecuta.

Prietenia este iubire fara aripi. Unele isi pierd o aripa, mai ramane una si se continua daca nu intervine orgoliul.

[de azi nu mai folosesc "ts" pe blog =]