Someday we won’t say never

Perioana proasta. Bine ca am luat 9 in ambele teze, asta o face mai putin totala. Nu stiu motivele pentru care sunt nefericita acum. E o stare de spirit, opusa celei pe care ar trebui sa o am. Vin sarbatorile, ar trebui sa fiu altfel, nu? Dar sunt din ce in ce mai extenuata, mai stresata, mai plictisita. Si presimt ca ma voi certa cu cineva zilele astea, presimt si cu cine.

Inca o saptamana de scoala si vine vacanta. Nu mai pot privi partea buna  (cadouri, zapada), ma gandesc ca am niste lecturi suplimentare de facut si nici un chef pentru asta.

But someday we’ll have what we wanted. I’m sanguine, dammit.

Life is for the alive

Luni. O zi mult prea insipida.

Am avut mai mult timp liber decat de obicei si am inceput sa ma gandesc la tot, mi-am pus in ordine ideile si sentimentele. Sau cel putin asa as fi vrut. Am spus ca sa pot crede asta, dar ma mint. Oamenii se schimba de la un moment la altul, in rau apoi in bine, apoi iar in rau. Sau asa mi se pare mie. As vrea sa nu cred asta, pacat ca asta simt. Si daca nu as vorbi chiar despre prietenii mei poate nu m-ar chinui acest gand, dar despre ei vorbesc.

As vrea sa cred ca momentele nedorite se uita mai repede, mai usor. Dar nu, raman acolo intiparite si nu pot fi sterse. Pentru ca nu stim sa fim optimisti, pentru ca ne gandim mai intai la lucrurile rele, apoi la cele bune. Asta ne omoara fericirea. Lucrul pe care trebuie nu trebuie sa-l lasam deoparte oriunde am fi. E asa greu sa zambim?

Sa privim partea buna a lucrurilor, sa fim fericiti, sa ne bucuram dintr-un nimic, sa spunem cuvinte simple dar cu un inteles urias.

De ce?

De ce te iubesc?

Pentru ca ma pot trezi dimineata inaintea ta doar ca sa te pot privi cum dormi, pentru ca te pot pupa pe nas amuzandu-ma cand te scuturi ca o pisica, pentru ca ai pistrui pe nas si pentru ca tu nu recunosti asta, pentru ca imi place sa iti fac sandwich-urile dimineata, pentru ca ma pierd cand te vad zambind, pentru ca nu imi imaginez cum ar fi sa mergem amandoi pe strada fara sa ne tinem de mana, pentru ca este incredibila senzatia pe care mi-o oferi atunci cand iti pui capul pe pieptul meu, pentru ca mirosi atat de bine, pentru ca ai grija de mine si ma mangai atunci cand sunt suparat, pentru ca ma certi atunci cand gresesc, pentru ca mi-ai facut cadou o consola de jocuri de ziua mea, pentru ca imi oferi flori si imi faci surprize, pentru ca esti rasfatata, pentru ca stii sa faci dragoste si o faci cu pasiune, pentru ca m-ai acceptat ca sot, pentru ca poti sa razi si sa plangi in acelasi timp, pentru ca esti morocanoasa dimineata, pentru ca ma topesc cand te uiti la mine cu ochii tai mari si albastri, pentru ca ma faci cel mai fericit om de pe pamant, pentru ca ma simt singur atunci cand nu suntem impreuna, pentru ca esti naiva, pentru ca esti buna, pentru ca plangi si la comedii, pentru ca esti cocheta, pentru ca ajuti pe oricine iti cere ajutorul, pentru ca ai rabdare cu mine, pentru ca iti este frica de tunete, pentru ca insisti ca vara sa dormim cu plapuma, pentru ca tot ce ai reusit pana acum in viata ai reusit prin fortele proprii, pentru ca gatesti extraordinar, pentru ca atunci cand ma duc sa cumpar tigari intotdeauna iti iau si tie, pentru ca te bucuri ca un copil pentru orice nimic, pentru ca undeva in sufletul tau inca mai crezi in Mos Craciun, pentru ca iti aduci aminte orice amanunt din trecut, pentru ca vietile noastre sunt atat de strans impletite incat nu mai pot fi deosebite, pentru ca realizez cat de sarace sunt cuvintele atunci cand vreau sa iti spun cat de mult te iubesc.

Am gasit asta pe internet. De ce am pus-o pe blog? Pentru ca am fost naucita cand am citit-o.

Cred ca o sa imi fac si eu varianta zilele astea .

1 decembrie

Mda, e 1 decembrie, ziua nationala a Romaniei bla bla. Esentialul : Nu mergem la scoala.

Este Luni, am stat toata ziua in casa, deoarece nu mai aveam chef sa indur frigul de afara. M-am trezit in jur de 14, defapt m-a Lory ca isi strica recordul daca nu ma trezea si astazi, in rest am pierdut timpul la televizor, la calculator, nimicuri.

Acum ma gandeam sa ma apuc si eu de teme ca tot e 1 dec.

A… si ma simt naspa. Am impresia ca weekend-ul asta a durat o sapatamana, o luna. A fost prea tare si nu vreau sa se termine, adica s-am terminat dar mai vreau acasaaa., mai vreau samabata (spre duminica <3). Diana pleaca. Ooof, nnu vreau la scoala. SI dau si tezaaa miercuri. VDC