Friendship. Confidence and esteem.
“Prietenia este confortul inexprimabil de a te simţi în siguranţă cu o persoană, fără a trebui să-ţi cântăreşti gândurile, nici să-ţi măsori cuvintele.” – George Eliot
Se gandeste de doua ori la fraza asta,si isi da seama ca nu are prieteni si ca e propria lor bataie de joc. Ii spun astazi ceva, maine altceva, pentru ca pur si simplu nu mai au chef de caterinca / sa faca caterinca de ea, bazata pe lucruri neadevarate. De fata cu celelalte persoane sunt cineva, iar cand sunt numai ei doi (la general) sunt altcineva. De ce sa vrea sa ii impresioneze pe ceilalti gasind o persoana de care sa rada sau careia sa ii spuna cu zambetul pe buze ca “este o tarfa” stiind prea bine ca nu este asa? Pana la urma toti stiu asta. Doar pentru un amuzament de 20 de minute, care oricum e absurd?
Si macar, fie asa cum zic ei. Dar de ce sa se ia si de persoanele dragi ei? Nesimtire, prostie, lipsa de bun simt si ce mai vreti voi. Si nu ar suna asa dur daca nu ar stii ca toate astea vin chiar de la prietenii ei. Cand spui prieten te gandesti la o parte din tine, o persoana la care tii, care tine la tine, o persoana careia ii destainui orice, cu care vorbesti despre orice, o persoana care orice ar fi, este cu tine. In care poti sa ai incredere, care merita respectul tau.
Poate, cine stie, a gresit ea, si nu isi da seama. Si daca e asa.. de ce nu o face nimeni sa realizeze?
