Fake

Ce alt titlu putea avea un post de-al meu duminica? Si totusi, nu, nu o sa scriu nimic despre ziua asta; ca iar incepe Lory sa rada de mine. Defapt o mare majoritate uraste ziua asta. Dar numai eu scriu pe blog.  Ce vrei frate daca nu am subiect de blog?

Hai sa frecam menta impreuna. Oricum la ora asta suntem toti obositi, fara chef de viata si astea. Bine, aproape toti. Unii va futeti, unii luati la muie, unii va futeti in cur, unii va masturbati, altii lingeti o cutie de finetti, cu pierce-ul (cum sa uit de mine? chiar de mine?).

Imi place sa-mi citesc horoscopul. L-am citit si pentru azi, si suna cam asa :

Palpitant.

Esti extrem de dinamizata pe plan psihic. Acest lucru se traduce in multe idei noi, in porniri imaginative de exceptie si nu e de mirare daca te vei trezi cu fel si fel de complimente pentru ce iti poate trazni mintea! Si stii ce e cel mai interesant? Ca ele nu vin de oriunde, ci de la o multime de barbati interesanti…

Ce dreacu? Ieri cica a fost best day : 21.03. “Mai bine-ti bagi un bat in cur”, vorba lui Lory, decat sa le citesti aberatiile astora.

Vreau sa incep sa ma uit la filme. Sa-mi iau floricele in fiecare seara si sa stau acasa ma uit la filme. De ce? Pai ca sa imi gasesc ocupatie ca sa nu mai ies afara. Ca asa de bine e vinerea, cand nu ai iesit de o saptamana, sa iti calmezi plamanul in Constantinescu… Deci sa nu uit sa-i zic lui Edy sa-mi puna cateva pe stick (asa se scrie? habar n-am). Oricum citesc inca o data postul asta sa vad daca am greseli de exprimare sau de ortografie. Deci :D.

P.S. : De mult nu am mai scris un post asa lung. Si plictisitor. Asta-i viata. Ce, te oblig eu sa citesti? (cred ca trebuia sa incep cu asta)

Tuesday

Ati ghicit, e MARTI. O zi normala, exagerat de normala. Ma trezesc la 7:00 si ca in fiecare dimineata imi pun ceasul sa sune cu 20 de minute mai tarziu. In sfarsit reusesc sa ma ridic din pat si ma imbrac si fac chestiile alea de se fac dimineata. Ajung la scoala. De aici incepe partea mai trista. Incerc in toate pauzele sa invat o amarata de poezie, si din fericire nu ma asculta. Probabil va ganditi de ce pana mea zic “din fericire”, doar am stat ca proasta in fiecare pauza sa-nvat. Pai va zic eu de ce, e simplu : n-am retinut nimic. Ce poate fi mai frumos decat  sa stai cu picioarele pe banca, cu cartea-n brate si sa ii privesti pe cei de la liceu, trecand pe strada, fericiti, cu tigara-n gura? Orice.

Se aude clopotelul, care ne trimite acasa, in sfarsit. Sau in Constantinescu, depinde. Asadar, m-am dus in Constantinescu cu Ioana, Edy, Bulearca si Dany. Ca tot omul am baut o ciocolata calda si am dat un shot* (mersi, Edy) cu tequila.

Ajung acasa. Obosita vai` pula mea, frec menta pe mess pana la 17. Apoi ma culc. Ma trezesc, normal, pe la 21 si incep sa frec iar menta pe mess, de data asta cu cartea de romana in fata, ca maine ne da autodictare din aceeasi poezie pe care m-am chinuit azi s-o bag la cap.

Si iata-ma, acum , la 23:51 cu o gramada de chestii de facut. Pot sa le enumar? Ma face sa ma simt mai bine. Ma rog, oricum le enumar. Trebuie sa : imi invat 6 strofe din Pasa Hassan, imi fac curat in camera (cat de cat), imi fac un dus.  Mie mi se par multe. Adica, pe bune. N-am chef.

Ma rog, v-am stresat destul, caci Lory si pe Edy zic ca nu stiu sa scriu pe blog. Whatever. Noapte buna.