Se poate numi nebunie?!

Traiesc intr-o lume unde soarele nu exista ,iarba verde,cerul senin, roua, pasarile, fericirea deplina, oamenii care zambesc, copiii alergand de mana cu mama lor spre leagan,  imaginea de happiness.

Dar exista cer innorat, oameni tristi, copii care plang, hartii care incep sa ‘zboare’ la o adiere a vantului. Imaginea desertica unde apa (fericirea) nu exista..

Nu ma intereseaza ce e dincolo ..

Sunt fericita daca pot numi fericire sentimentul ce il simt. Sau poate mai degraba dorinta de evadare.

Si totusi nu imi pasa. Ma simt protejata de lumea cealalta. De lumea de dincolo de cer. De lumea de dincolo de rasarit.. unde poate nu exista nimic. Unde poate exista doar un orizont nesfarsit.

Lumea mea imaginara ma ajuta sa ‘iau totul in piept’.

Se poate numi nebunie?!