Friendship. Confidence and esteem.

“Prietenia este confortul inexprimabil de a te simţi în siguranţă cu o persoană, fără a trebui să-ţi cântăreşti gândurile, nici să-ţi măsori cuvintele.” – George Eliot

Se gandeste  de doua ori la fraza asta,si isi da seama ca nu are prieteni si ca e propria lor bataie de joc. Ii spun astazi ceva, maine altceva, pentru ca pur si simplu nu mai au chef de caterinca / sa faca caterinca de ea, bazata pe lucruri neadevarate. De fata cu celelalte persoane sunt cineva, iar cand sunt numai ei doi (la general) sunt altcineva. De ce sa vrea sa ii impresioneze pe ceilalti gasind o persoana de care sa rada sau careia sa ii spuna cu zambetul pe buze ca “este o tarfa” stiind prea bine ca nu este asa? Pana la urma toti stiu asta. Doar pentru un amuzament de 20 de minute, care oricum e absurd?

Si macar, fie asa cum zic ei. Dar de ce sa se ia si de persoanele dragi ei? Nesimtire, prostie, lipsa de bun simt si ce mai vreti voi. Si nu ar suna asa dur daca nu ar stii ca toate astea vin chiar de la prietenii ei. Cand spui prieten te gandesti la o parte din tine, o persoana la care tii, care tine la tine, o persoana careia ii destainui orice, cu care vorbesti despre orice, o persoana care orice ar fi, este cu tine. In care poti sa ai incredere, care merita respectul tau.

Poate, cine stie, a gresit ea, si nu isi da seama. Si daca e asa.. de ce nu o face nimeni sa realizeze?

Incercarea prin care se masoara un om

Niste cunostinte care devin mai apoi oameni care te cunosc si care te iubesc.  Oameni cu care vorbesti, cu care iti pastrezi secretele, cu care razi, cu care glumesti. Parte din viata.

Dupa un timp realizezi ca esti nimic fara ei. Ca iti infrumuseteaza zilele, ca te fac sa zambesti. De aceea e greu sa admiti ca ai pierdut unul. E greu sa intelegi ca ieri va zambeati, ieseati in parc impreuna si azi nu va vorbiti sau va priviti cu ura. Poate ura de cele mai multe ori nu vine din suflet dar pe moment doare, si nimic nu schimba asta dupa.

Si probabil va impacati.. dar va certati iar, si nu ajungeti niciunde. Toti vor sa aiba ultimul cuvant de aceea se continua. Si la fiecare cearta sa mai adauga ceva, si se tine cont si de cea trecuta.

Prietenia este iubire fara aripi. Unele isi pierd o aripa, mai ramane una si se continua daca nu intervine orgoliul.

[de azi nu mai folosesc “ts” pe blog =]