Incercarea prin care se masoara un om

Niste cunostinte care devin mai apoi oameni care te cunosc si care te iubesc.  Oameni cu care vorbesti, cu care iti pastrezi secretele, cu care razi, cu care glumesti. Parte din viata.

Dupa un timp realizezi ca esti nimic fara ei. Ca iti infrumuseteaza zilele, ca te fac sa zambesti. De aceea e greu sa admiti ca ai pierdut unul. E greu sa intelegi ca ieri va zambeati, ieseati in parc impreuna si azi nu va vorbiti sau va priviti cu ura. Poate ura de cele mai multe ori nu vine din suflet dar pe moment doare, si nimic nu schimba asta dupa.

Si probabil va impacati.. dar va certati iar, si nu ajungeti niciunde. Toti vor sa aiba ultimul cuvant de aceea se continua. Si la fiecare cearta sa mai adauga ceva, si se tine cont si de cea trecuta.

Prietenia este iubire fara aripi. Unele isi pierd o aripa, mai ramane una si se continua daca nu intervine orgoliul.

[de azi nu mai folosesc “ts” pe blog =]